1. Divizibilitatea bancilor si cosurilor de gunoi
Aparent aceste unitati indivizibile gasesc de cuviinta ca aceasta perfectiune a formei ( faptul de a fi intregi) nu se potriveste cu peisajul secular al padurilor astfel ca, dau lupte intrinseci de autodistrugere astfel incat sa nu combata perfectiunea peisajului de care vorbeam.
Ca doar nu sunt oameni atat de redusi din punct de vedere mental sa ia cosurile de gunoi, sa le arunce in vale sau sa rupa bancile dintr-un avand hedonic retard ??
2. Jertfa suprema a cosurilor de gunoi
Aceste obiecte stradale, care poarta greutatea acestor resturi alimentare si de ambalare sunt efectiv doborate de povara pe care trebuie sa o indure si gasesc de cuviinta sa se autojertfeasca. Ce mod mai nobil de jertifire decat autoincinerarea care arde aceste insuportabile provocari ale existentei.
Sau credeati ca sunt oameni care gasesc in incendirea cosurilor de gunoi o placere care sa le satisfaca ditamai Ego-ul nesatul de aprecierea care li se cuvine ? Credeati ca e o penurie de neuroni ?
3. Intruparea umana a bancilor
Soarta dura a bancilor de a fi apasate, de cele mai multe ori cu dosul … dar si cu picioarele, le-a trezit acestora constiinta si simturile umane. Astfel ca ele simt frigul, caldura…Banca de mai jos si-a incropit, in personificarea ei, un foc, exact pe alee, astfel incat sa reziste frigului teribil datorat lipsei dosurilor.
Sau credeati ca exista atata nesimtire si inconstienta sa aprinzi un foc in mijlocul padurii si chiar pe o alee pietonala ?
Sunt doar o parte din misterele aleii Greweln, acest frumos loc din orasul nostru.
A relatat pentru dumneavoastra, trimisul special al asociatiei Dianthus a fata locului :
Agent special de investigatii moral-ecologice Neuronul Verde.
{jcomments on}
