Dianthus si Magura Cisnadie la Rosengarden

Raspunzand cu drag invitatiei Antoniei si celorlalti prieteni din clubul de turism alpin Magura din Cisnadie, ne urcam sambata dimineata devreme in masini si plecam spre Cisnadie. Florin, Aurica, Elena, Cristi cu Loganu feros si Feri, Diana cu VW branduit Dianthus. Florin era cu Mircea si Camelia intr-o aplicatie practica de fotografie. Timpul trece repede si ajungem in Cisnadie cu 15 minute mai repede decat ora programata, numa’ bine sa ajunga si Feri sa-si ia d-ale gurii…
Ne intampina nea Traian si asteptam si restul grupului. Apare si Antonia, inconfundabilul Cholo, Diana, Sergiu sau Bejan ( care a devenit si el inconfudabil intre timp) si Iulia. Vizitam Biserica Evanghelica din Cisnadie construita in secolul 13, ca o bazilica romanica cu trei nave. Biserica-cetate e o mandrete a acestui oras, o marturie a darzeniei cu care oamenii s-au aparat de-a lungul timpului, un nucleu al vechilor asezari. Intrarea este 3 lei pentru elevi/studenti si 5 lei pentru adulti, include si ghid.  Recomandam cu caldura vizitarea acestui obiectiv turistic. Ne continuam itinerariul conform planului propus de gazdele noastre si ajungem la cetatea Cisnadioara, unul din cele mai reprezentative si mai vechi monumente ale stilului romanic in Transilvania. A fost atestata in 1223. E un prilej excelent pentru Florin, Mircea si Camelia sa-si puna in aplicare  cunostiintele fotografice, vremea putin inchisa. Feri isi roade unghiile ca si-a lasat aparatul foto acasa si-si promite sa nu mai faca o asemenea imprudenta. Interiorul cetatii parca e desprins din filmele cavaleresti, Cristi chiar specifica ce filmari cool s-ar putea face. Cristi si Aurica pornesc fara GPS in cautarea comorii geocaching pe care au vazut-o pe net, dar nu o gasesc, probabil ca a disparut…
Revenim la masini. Cei de la Magura au venit cu Furia Verde, un Ford putin mai batran ca si noi, insa incapator si functional. Oprim si la Piatra Broastei, un calcar cretacic, monument cu valoare paleontologica, facem cateva poze, nea Traian ne da niste explicatii si apoi ne continuam drumul.
Iesim pe drumul forestier si inaintam. Trecem pe langa cantonul unde trebuia sa lasam masinile, pesemne ca lui Aurica i s-a parut ca Loganul are veleitati de Jeep. Dupa 2-3 zone de impins prin noroi si una de scos pietre cu dedesuptul masinii, prilej cu care Feri isi roade si unghiile de la mana cealalta, masina fiind proaspat scoasa din service, ajungem la capatul drumului, unde ne dotam cu rucsaci si urcam la refugiu.
Ajungem rapid la refugiul Rosengarden unde ne asteapta Marius Iliesi, dnu presedinte, cum ii zic colegii, cu o minune mica de 3 ani, Flavius si fratele lui Marius, Sergiu. Ne tragem sufletul si ne alaturam campaniei de strangere si taiere de lemne. Cristi isi rodeaza vestitul topor si incet incet cabana se umple de lemne. Este devreme fata de programul stabilit de Antonia si gazde, timp berechet de glume, povesti si chiar de somn.
Seara incingem un joc de mima, amuzandu-ne copios cu cuvinte felurite : conjunctura, hipotalamus, sternocleidomastoidian, anorexie si cate si mai cate. Apoi scoatem chitara si in acorduri felurite, ne dregem glasurile la un pahar de vin.
La miezul noptii luam o pauza si urcam pe coama muntelui sa vedem luminile Sibiului. Ajungem sus si o priveliste extraordinara ne rasplateste efortul. O mare de nori, invadeaza vaile, o combinatie de ceata si magura…e splendid…povestim putin despre ursi, despre lupi si experientele noastre cu animale salbatice si coboram la cabana unde reluam cantecele si povestile.
Duminica dimineata ne trezim care mai de care la diferite ore si pe la ora 12 urcam pe varful Magura si coboram in partea cealalata la refugiul Magura, un refugiu pitit o parte in pamant, aflat in reparatie. Este o constructie inedita…
Ne intoarcem la cabana, Feri cu Cristi alearga, isi aduc aminte de timpurile cand umblau de nebuni spre Cheile Madei, delirand a concurenti la Eco-Chalenge si recitand ca Paunescu. Ajungand la cabana constatam cu bucurie ca nea Traian a facut curatenie luna si bec, mancam ceva, facem o poza de grup si coboram spre masini.
A fost o iesire foarte bine organizata, ne-am simtit excelent alaturi de membrii clubului Magura, sunt niste oameni foarte faini si de abia asteptam urmatoarea actiune impreuna. Ii multumim Antoniei si tuturor celorlalti pentru caldura cu care ne-au primit si sa auzim de bine.

Click aici si aici pentru poze.