Florin: Salut, in ce colt de lume esti?
Willy: Salut, acum inca o zi in Chile, astept avionul spre Europa.
Florin: spune-mi cati romani ati urcat pe Aconcagua?
Willy: din opt, 4 pe virf, 2 pina la 5800 si 2 pina la 6500.
Florin: tu cum te-ai simtit pe varf?
Willy: pot spune ca fost minunat; adica a fost ca niciodata de cind am inceput sa urc la altitudine doar un pic ars de soare la buze si nu spun asta doar pt camera de filmat ci intradevar m-am simtit excelent. Prima parte am fost singur pina la Plaza de mulas apoi a fost cu mine Vali Tudosescu din Vilcea de la Pl de mulas pina la Nido de condores si a urcat in aclimatizare pina la Berlin 5800m, apoi a venit cu mine Camelia ca singura ea nu putea sa urce partenerul ei a clacat tot la berlin. Demn de mentionat ca cei doi nu au nici o treaba cu muntele!
Florin: ultima tabara a fost Berlin? de acolo direct pe varf?
Willy: da adica la 5800 m am dormit eu 3 nopti
Florin: care parte a fost cea mai grea?
Willy: pt mine personal, nici una pt ca am respectat programul de aclimatizare si, asa cum am zis, m-am simtit excelent
Florin: cate zile a durat pana la urma?
Willy: de simbata 16.01.2010 pina luni 1.02 2010 pt mine luand in calcul locul de unde am plecat , Penintentes
Florin: deci 14 zile. Ai avut permanent vreme buna?
Willy: o sa vezi pe ce viscol am urcat. Am fost din nou cameraman si vei vedea detalii la o videoproiectie ulterioara.
Florin: Povesteste-ne filmul expeditiei, asa macar ce iti aduci aminte acum
Willy: ok sa vedem cum ma ajuta memoria… Sa o luam cu 16.01.2010 simbata a fost dupa micul dejun a urmat o plimbare la Puente de Linca, apoi o vizita la cimitirul alpinistilor unde s-a montat o placa in memoria lui laurentiu bulareanu (atunci eram deja la penitentes). Intre Penitentes si Puente del Lica se afla cimitirul. Romanul murise dupa ce a urcat pe virf; la coborire i-a peforat stomacul si a murit. Sotia lui s- a sinucis pt ca nu putea trai fara el. A fost un moment emotionant. Apoi dupa amiaza am servit masa pauza 2 ore si am plecat spre intrarea in parc la horcones si dupa 3 ore am ajuns la plaza confluencia altit 3300m. La Horcones faci chek-in primesti punga pt gunoi. Daca o pierzi amenda e foarte mare asa ca trebuie sa fi atent. A 2 zi duminica am iesit la aclimatizare pina la Plaza francia la altitudinea 3950m. Nu am ajuns pina la cabana pt ca era un pic mai departe adica alt. 4500m deci am dormit la Confluencia 2 nopti. Tot acolo am intilnit un grup de polonezi care deja se pregateau sa urce la tabara urmatoare unde am plecat noi luni 18.01.2010. Luni, zi de cosmar: un drum de 20-25km printr-un canion de groaza batea vintul in stinga o apa rosie maronie si de o parte si de alta stincile ce parca vroiau sa ne inghita si totul pt a ne opri din drum si apoi a urmat examenul cu o ora inainte de Plaza de mulas: un perete cu diferenta de nivel de cca 300m. Nu ne venea sa credem ochilor. Eu la ora 19 am ajuns la plaza de mulas [mulas-magar]. A 2-a zi,marti, repaus total in mulas; la confluencia este doctor si la mulas la fel si daca ei decid ca nu esti in regula te intorc inapoi; test de puls, tensiune si concentratia de oxigen din singe.
Miercuri o tura de aclimatizare pina la Plaza canada, dar am dus si o parte din bagaje; de marti am facut echipa cu Vali, vineri mutam si restul de bagaje la canada unde vom dormi 2 nopti. Apoi simbata se decide sa mergem la Nido de condores [cuibul condorilor] dar pe la jumatea drmului a inceput sa ninga cu fulgere si traznete si un fenomen tare ciudat: ne incarcam electric si auzeam un bazait in urechi de parca sudam. Riscai sa fi lovit de traznet din cauza betelor; fetele au avut probleme cu parul… e comic dar foarte periculos insa ne-am distrat copios. Duminica am luat bagajele si ne-am mutat cu totul la Nido eu cu Vali si ceilalti, noi am ajuns mai repede, pe ceilalti i-a prins vremea rea adica ce a fost cu o zi inainte dar la final totul a fost bine. A 2 zi, luni, unii doresc sa coboare la Mulas de la 5500m la 4300m din cauza vremi si polonezii saraci la fel. Eu cu Vali decidem sa raminem si Dragos cu Cristi care sunt de 5 zile sus la Nido. Problema e ca se anunta vreme proasta pt 4 zile. Sintem deja la marti 25.01.2010 impreuna cu baieti care am ramas la Nido mergem in aclimatizare la Berlin si la coborire Vali se decide: „Wily acesta a virful meu 5800 m. Eu ma duc in desert in Atacama”. Miercuri am decis sa fac pauza totala la Nido. Azi urma sa urce ceilalti din Nido, Dragos si Cristi au fost pe virf dar au avut de lucru nu gluma eu am ramas in tabara si facut ceai pt toti. Intre timp a mai nins ceva, stratul de zapada era pe la 25-30 cm iar pe sus era pericol de avalansa; Tzuri spunea ca sunt conditii ca in Himalaya. Tzuri [ioan boncea] este liderul expeditiei romanesti la care m-am alipit si eu in Argentina. Eu de fapt am plecat singur din Romania si expeditia mea se numeste Cerro Argentina dar am fost repede acceptat de membri expeditei Aconcagua 2010 si asa am devenit membru in aceasta expeditie; echipele erau formate din oameni cu destul aexperienta dar pot spune ca in CV-ul personal sunt cu cea mai mare experienta la altitudine dintre toti. Ceilalti au plecat iar eu am dormit singur la Nido pe un frig de cel putin -20,-25 grade 2 nopti; joi am plecat spre Berlin 5800 cu gindul sa dau spre virf. Suntem la Berlin joi seara. A 2 zi vineri vrem pe virf; la 4 ne trezim toti 3 adica eu, Camelia si Florin. Un frig de -30 si un vant… macar daca nu ar fi fost vant. Vineri ziua cea mare… dupa 5 minute Camelia intra inapoi in cort, dupa 10 minute Florin la fel, eu dupa 2 h inapoi in cort. Am crezut ca ramin fara degete; cind le-am privit nu imi venea sa cred: vinete albastre si aproape duble ca dimensiune, dar in 15 min le-am readus la starea initiala. Drept urmare Florin coboara direct la Penitentes iar eu am ramas cu Camelia urmind sa vina si Tzuri cu Floriana colega lui. Apoi a 2-a zi vrem sa o luam cu toti la deal adica simbata 30 ian 2010, aproape aceeasi vreme: vint, zapada viscolita. Eu doream sa ma intorc dar, culmea, vintul a incetat si asa am ajuns pe platoul Aconcagua sambata, ora locala 17.24, altit. 6962 m impreuna cu romanca Varsescu Camelia. Trist este ca din 9 polonezi nici unul nu a ajuns pe varf, din 19 neo zeenlandezi doar 2 au reusit. Unii din ei erau la a 2-a tentativa. Cam asta a fost asa in mare, restul vei auzi si vei vedea la proiectia video pe care o voi anunta ulterior.
Florin: ok. Ceilalti romani de unde erau?
Willy: Tzuri din Pitesti sta in Tulcea, Florin e din Iasi campion mondial la ceva arte martiale, Floriana din Vilcea lucreaza la spitalul municipal din Bucuresti, medic neurolog, Camelia din Pitesti lucreaza in Bucuresti, Vali care este din Vilcea dar are ceva afaceri prin Sibiu.
Florin: ce iesire importanta urmeaza?
Willy: McKinley din Alaska si Everestul la anul dar dupa ce mai vin o data aici.
Florin: cand ajungi acasa?
Willy: Luni la ora locala 14.05 am avion din Chile.
