Pe carari putin umblate din Fagaras

by29 noiembrie 2009

29 noiembrie 2009

Programata initial ca o iesire la Borsa in muntii Rodnei ca sa sarbatorim si noi cumva 1 decembrie, am ajuns in Fagaras in lipsa de voluntari dispusi sa-si suporte cheltuielile de transport si cazare. Si mai ales pentru ca bravul nostru presedinte nu avea liber pentru o iesire de mai lunga durata.

Asa ca a ramas Fagarasul ca optiunea principala pentru o iesire de doua zile. Mai hotarata decat restul lumii, Corina a luat problema in mana-i maiastra si dupa doua trei telefoana ne-a facut rezervarile la Popasul Vanatorilor din Breaza nu departe de manastirea cu acelasi nume. Eroii aventurii noastre: Feri, Ioana, Corina, Maca, Dan, Anamaria, Cristina, Florin.

Sambata dimineata, doua Loganuri stau gata sa tasneasca spre munte tinute in loc de Florin care nu-si gaseste cheile si s-a incuiat in afara blocului dar cu bagajele in casa, apoi de Ioana care nu razbeste sa-si aranjeze zulufii pentru tinuta de munte. Reusim intr-un final sa plecam pe la 8.

Ajungem la Popasul Vanatarorilor pe la 9.30, ne cazam si intrebam proprietarul de traseele din zona. In comparatie cu ce aveam noi pe harta Dimap, desi destul de noua, aflam ca sunt schimbari destul de importante.

Ca sa fie mai sigur ca nu o luam aiurea, se ofera sa urce cu noi o bucata de drum pe o scurtatura cunoscuta doar de localnici. De pe muchia principala pe Plaiul Smidei, nu mai sunt probleme importante de orientare asa ca il luam pe pustiulica Marian si o luam mai departe in sus printr-o salba de poieni, apoi pe un mic drum forestier care ne scoate in lateral la un marcaj punct albastru care nu exista pe harta. Urcam in continuare pe marcaj pana la golul alpin dar, ia GPS-ul de unde nu-i! Cristinutza adormiutza a plecat fara geanta de la ultimul minipopas, asa ca o bagam oficial la luzari (categoria obiecte pierdute). Ajungem la doua rulote picate in varful muntelui, loc de popas pentru vanatorii de capre negre dar le gasim cu trapa de sus rupta si plouate inauntru. Le lasam asa cum le gasim si incercam sa mai inaintam putin spre muchia Sambetei sa vedem daca se poate vedea de la distanta o mica casuta undeva pe o muchie secundara. Nu reusim mare lucru din cauza jnepenilor asa ca ne intoarcem la vale pe acelasi drum, recuperam geanta cu GPS-ul ratacit si revenim la scurtatura pe care urcasem initial. Deja e intuneric de-a binelea asa ca folosim cu nadejde tack-ul de GPS facut la venire. Un mare bravo pentru Marian, micul nostru companion care s-a tinut tare pe tot traseul.

Ajungem la Popas pe la 18.00 lihniti de foame.
Distractia abia acum sta sa inceapa. Punem jar sub gratar si incepem cu mici, aripioare crocante, ciuperci, cartofi (uitati in foc) si alte bunatati. Nu terminam bine de mancat si incepem o partida aproape furibunda de UNO in 6. Doar ca schimbam putin conditiile de joc: dupa 5 runde, gâsca primeste pedeapsa de la cel mai bun. Asa a ajuns Corina sa-i faca o declaratie de dragoste unei brichete, Cristina sa faca un striptease in izmene la bara Florin, si Corina sa-i aplice Cristinei un sarut ca la carte, cu asistenta in delir. Cum angajata de la bar pica de somn, plecam in camera cu sticla de vin rosu varsata in mod insistent de Feri si Corina, pe care o rezolva insa Florin pe mocheta din camera. Sus pe hol, se pune de o demonstratie: Corina sustine sughitand ca e treaza si drept dovada sta in orice pozitie. Gaseste Flo o pozitie complicata de echilibru pe care evident Corina nu reuseste sa o pastreze mai mult de 5 secunde dar se chinuie din nou si din nou in timp ce restul ne tavalim pe jos disperati de atata ras.

Dupa ce ne saturam de UNO, scoate Feri chitara si fetele il acompaniaza pe un repertoriu de folk ales pe spranceana. Nu conteaza cat de pilite sau treze erau, important e ca nu reuseste nimeni sa doarma de ele.
A doua zi de dimineata nu e prea dimineata cand ne trezim. Mahmureala se datoreaza mai mult statului pana tarziu (la unii) decat cantitatilor importante de vin, bere si altele tranzitate (de altii), pentru ca trebuie sa recunoastem ca desi am facut praf fetele de masă de la atata vin rosu, am mai reusit sa pastram cate ceva si pentru noi.

Dupa o masa copioasa de dimineata, o pornim spre… pat unde asteptam sa se trezeasca toata lumea dar adormim cu totii gramada asa ca la o siesta buna de tot. Nu se mai pune problema unui traseu pentru ca a plouat in timpul noptii si pentru noi era important sa ne mai si odihnim. Reusim totusi dupa cateva seturi de ping-pong pe terasa pensiunii (Corina l-a batut mar pe Flo cu 3-1 la seturi dar a luat bataie zdravana de la un taran de pe acolo) sa ne urnim spre niste ruine la care speram sa facem poze interesante.

O pornim pe forestier in sus si cotim stanga prin iarba, imediat dupa brazii manastirii Breaza, fix pe muchia impadurita care se profila in apropiere. Urcam sustinut prin padure pret de 10 minute pana la locul in care urcusul se netezeste si unde, ascunse printre copaci, rasar uitate de vreme ruinele unei vechi cetati. Mai intai apar resturile unui turn de aparare apoi un intreg complex de ziduri. Tragem cadre peste cadre cu resturi de sali, fantani, santuri toate napadite de arbori si tufe si foarte bine ascunse in padure. Reveniti la pensiune, impachetam rapid si o stergem la o pizza in Fagaras, de fapt dupa dimensiuni, e mai degraba o farfurie zburatoare pentru ca s-a umplut masa cu doar doua bucati la 8 persoane. Si uite asa, ne-am pus iar in forma dupa o saptamana de munca, revenim prieteni odihniti din munte gata sa rupem birourile inca o saptamana cu sforaiturile noastre.