Dupa lungi discutii, dezbateri de tip Karl-Popper, flexibilitati si rigiditati, hotarari si indecizii, duminica 22 noiembrie am ajuns in Rosengarten. Corina, Ioana si Feri, imbarcati in DTK-ul Corinei si cu un pit-stop la un supermarket, am ajuns in jurul orel 12:30 in Radul Sadului. Vremea excelenta, am lasat deoparte ceata si frigul, soarele era cu noi si era cald.
Speriati de trecerea pe nesimtite a toamnei pe care am admirat-o in prea putine ipostaze, pozam fiecare detaliu, fiecare gest, ne aruncam in iarba, ne sprijinim de copaci, admiram semetia Fagarasului inzapezit de la orizont si ni se face dor de el. La apus trecem pe langa un cioban singuratic, cu obrajii rosii care ne invita la o mamaliguta cu branza. Ne grabim si refuzam oferta, altfel atragatoare. Coboram pe o muchie, printre case, fanete, vaci, catei si merisori si ne intoarcem la masina. Ne bucuram ca am mai prins toamna „acasa” si ca vremea a tinut cu noi si ne intoarcem in realitatea betoanelor si a tevilor de esapament.
Poze puteti viziona la https://dianthusmedias.ro/index.php?option=com_morfeoshow&task=view&gallery=5&Itemid=100024#5407390527737132049/1
