O iesire la lacul de acumulare Zetea nu pare unora o iesire la munte propriu-zisa. Ce poate fi mai comod decat o deplasare cu masina pana la lac, sa iti instalezi cortul si sa dormi doua zile la aer curat. Cu toate acestea, in week-end-ul 4-5 iulie Feri, Zsolt, Laci, Florin, Corina, Elena si Cristi, ne-am decis sa facem o iesire in zona.
Plecam sambata dimineata (eh, ora 13 nu mai era chiar dimineata dar intentia conteaza…) pregatiti sa rupem muntele in doua de atata viteza. Cum situl geocaching.com era indisponibil ne scoatem coordonatele comorilor de pe geocaching.plus.ro si pornim la vanatoare. Prima ne astepta langa lacul Rak de langa Porumbenii Mari. Mai greu a fost sa gasim drumul corect care sa ne aduca aproape de lac pentru ca in sat o luam mai mult aiurea. Noroc ca satenii stiau de „lacul ala fara fund” asa ca din masina noastra cu doi unguri si jumatate nu ne e greu sa primim indicatii. O pornim apoi mai departe dupa un scurt popas la piata din Odorhei de unde ne aprovizionam cu porumb, ciuperci si alte specii de animale.
Ajungem la baraj si dupa ce tzopaim putin pe dig, cautam un loc de cort pe partea stanga a lacului (stanga la urcare). Dupa nici 1000 m de la dig, un drum forestier face dreapta iar un panou ne avertizeaza ca intram pe o proprietate privata. Ajungem langa apa, unde trona o cabana cu terasa, izvor, parcare, loc de cort, etc. Campam undeva in stanga dincolo de parau asa ca scapam si de o eventuala taxa de cort, insa motivul nostru principal era linistea. Se pare ca nu ne-am dus totusi destul de departe pentru ca ceardasurile si alte melodii saltarete se amestecau intr-un ghiveci sonor de mai mare dragul. Nu reusim insa sa intindem de tot corturile ca incepe o rapaiala sanatoasa care ne uda corturile , bagajele si pe noi ca sa simtim ca nu noi suntem stapanii pe aici ci natura ne are in buzunarul ei ploios si ne trage cate un dus de fiecare data cand are chef. Flo si Zsolt trag o prima baie in lac; era un lucru excelent fundul pietros care tinea apa cat de cat curata la intrare. In jur plin de pescari barci de pescuit, motociclisti off-road si alte asemenea bunatati, un mic paradis care-i accepta pe toti. Nu trece mult si ajunge si masina cu Corina si Elena & Cristi asa ca suntem in formatie completa. Seara la focul pregatit cu lemne ude, facem cartofi copti in jar, ciuperci la gratar cu branza si porumb copt a la Flo (porumb in foaie pus in jar astfel ca fierbe in suc propriu apoi se desfac foile si se mai rumeneste putin pe jar). Apoi leganati de muzica omniprezenta, ne punem intr-un tarziu la somn.
Duminica dimineata, dupa masa de dimineata, dupa un mic dejun somnoros, Corina pleaca in tura de bitza pe vf Madaras, Feri ramane sa citeasca si sa pazeasca tabara de corturi (5 corturi la 7 persoane 🙂 iar restul plecam sa amplasam o comoara geocaching pe peninsula care separa cele doua brate ale lacului. Asa ca pornim sa dam ocol lacului pe soseaua care urca prin stanga. Revenim apoi pe o poteca prin padure pana la locul unde ne-am decis sa o amplasamș lucru pe care il si facem cu succes. Ne hotaram apoi in unanimitate sa nu mai revenim pe unde am venit ci mai degraba sa dam un ocol complet lacului. Pornim asadar in explorare ca niste vajnici cuceritori. Nu mica ne-a fost insa mirarea cand pe poteca in loc de pasarele si alte salbaticiuni dam de un cuplu care faceau amor de tremurau bolovanii de sub ei. Pesemne ca tot o pasarica era in joc dar dupa cat de salbatic se misca pesemne ca era mai neimblanzita decat multe alte lighioane din padure. Inveseliti de spectacol (cei doi s-au imbracat brusc si zbughit-o cu barca pe lac), pornim mai departe comentand indelung si polemizand pe teme XXX. Ocolul lacului s-a dovedit insa o cursa cu mai multe obstacole surpriza decat am fi crezut: pe marginea drumului, tufele de zmeura ne zambeau in soare cu bobite rosii aromate, cum sa nu le raspundem la zambet? Asa ca ne-a mai luat o ora pana am sarit peste toti parapetii si am cules cat am putut de mult. Ajungem la tabara de corturi cu 15 minute inainte sa ajunga si Corina uda leoarca din traseu. Cum deja era destul de tarziu, luam un pranz sa ne ajunga pentru restul zilei, strangem tabara si dupa o baie strasnica in lac, o pornim spre varful Madaras. La ultimul loc de parcare inainte de drumul forestier, ne ingramadim toti 7 in crucisatorul nostru cel voinic (aka Logan, super masina pt munte!) si hai in sus. La cabana lasam masinile si pornim in card vesel spre varf pe un urscus lin, accesibil oricui; dupa nici o jumătate de ora (da, indicatorul zice 3/4 dar noi suntem mai smecheri) ajungem fericiti dar si surprinsi in acelasi timp pe varf. Intreg platoul varfului era plin de cruci cu nume unguresti pe ele. Asa ca intzepaturile curg la adresa lui Laci care ramane fara replica. „Ia uite ma, ce noroc avem noi cu varful asta, aici mor toti ungurii”, „Uite unde l-a traznit pe unu” „Bah, ce cimitir si-au tras astia in varf de munte”, etc. De fapt erau simple monumente (unele chiar foarte frumoase) care marcau trecerea lor pe acolo. Acum nu vrem sa deduceti din asta ca noi am avea ceva cu ungurii… Ne sunt chiar dragi (mai ales cand cotizeaza la club) dar Laci era chiar prea savuros cand era pus in incurcatura :). Nelipsita sedinta foto cu sarituri pe varf ne stoarce creierii pentru pozitii noi, asa ca facem un adevarat concert de sarituri. Sarbatorim cu o sampanie cei 30 de ani ai lui Cristi, a 6-a comoara ascunsa si a 16-a gasita, al n-spelea varf urcat si… ce mai vreti voi, important e ca noi am baut sampania! Mai plasam o comoara pe varful Madaras prin grija lui Cristi apoi, cum soarele o cam lua repejor la vale, ne grabim si noi spre masina. Fiind deja destul de tarziu, nu mai cautam nici o alta comoara ci venim intins spre casa bucurosi de o inca o tura atat de reusita.
