La sedinta de marti, eram deja vre-o 11 care urmau sa parcurga frumosul traseu propus de Feri, unii cu bicicletele, altii pe jos. Pe masura ce timpul a trecut insa, socoteala din club nu s-a mai potrivit cu cea din traseu. Rand pe rand, fiecare si-a gasit brusc un motiv presant sa stea acasa. Ba chiar Cernicanii nostrii care se tineau de cuvant (de obicei) s-au razgandit in ultimul moment si au plecat la catzarare in alta parte. Asa ca am ramas pe metereze Corina, Florin, Zsolt, George si Razvan – ultimii doi la prima iesire cu noi. Si daca tot nu a mai fost vorba de bicicleta, am schimbat rapid traseul pentru o varianta mai interesanta: Sadu-Raspantia Contu-Cabana Canaia-Vf. Cindrel-Pasul Steflesti- Raspantia Contu, adica un circuit de 22 km cu o diferenta de nivel totala de cca 2000 m.
Cum vremea in ultima saptamana nu fusese prea stabila, ne-am echipat de ploaie cu exceptia lui Zsolt trezit din somn in ultimul moment si cu bagajul facut in 5 minute (lipseau din el majoritatea lucrurilor importante dar a supravietuit…). La 10.48 intram in poteca; dar ce poteca! Un urcus pe care ai fi putut monta cu usurinta niste scari rulante se arunca in sus pe o culme de deal impadurita cu brazi subtiri si desi, si din care sivicultorii taiau cu nemiluita. Am urcat sustinut cam o jumatate de ora, apoi traseul a inceput sa se mai domoleasca si ne-a mai revenit si noua culoarea in obraji. Dupa nici o ora eram langa cabana (traseul indica de jos 1 1/2 ore asa ca eram fericiti), tocmai in momentul in care incepuse o ropaiala de vara si de care ne-am adapostit la cabana. Dupa un savuros ceai de bujor si o masa in viteza, studiem norii si ajungem la concluzia ca vremea chiar asa instabila, ne va feri cel putin o vreme asa ca putem porni. Socoteala din cabana nu tine insa cu cea din deal, si dupa cateva minute un nor care credeam ca ne va ocoli, il vedem latindu-se cu ploaie peste vale si urcand amenintator spre cabana de la care tocmai am plecat. Cum loc de intors nu mai era, singura noastra cale era sa iutim pasul, si bine am facut pentru ca am reusit sa iesim la liman uscati pana sus pe varful Cindrel. Dupa pozele de rigoare de la iezere, ascundem o comoara geocaching fix pe varf, ne pozam hlizindu-ne si sarind care incotro, apoi sub amenintarea unui nor mai gras si mai plin de ploaie decat cel dinainte, ne echipam pentru un dus sanatos si o pornim la vale spre Pasul Steflesti. Nici de data asta insa nu avem parte de ploaie asa ca suntem aproape dezamagiti. Avem insa parte de pajiste atat de plina de bujori de munte incat muntele parca luase foc. Dupa un parcurs aproape neintrerupt de 12-13 km ajungem la masina rupti de oboseala si de foame. Prioritate zero: stomacul! Insa nu ne intindem prea mult la mancare ca o noua ropaiala ne fugareste in masina. Noroc ca apucasem sa ne schimbam, spalam, etc. Cum era deja ora 18, o pornim spre casa somnorosi care mai de care. Insa nu punem punct distractiei pe ziua de azi, mai dam o tura si pe la trei comori geocaching pe care le gasim aproape fara probleme. Asa ca ziua se dovedeste una mai mult decat profitabila: un traseu pe care ni-l dorea de mult -strabatut in mare parte in premiera-, trei comori noi gasite si una ascunsa, 22 de km de distractie, un slalom prin vreme ca un dans pe nisipuri miscatoare si muuulta buna dispozitie.
