Am plecat din Medias sambata dupa ora 16, majoritatea dintre noi fiind prezenti la concursul de catarare organizat de Dianthus impreuna cu Cit Extrem de dimineata pe panoul nostru de la Sala Sindicatelor.
Am plecat Corina, Feri, Iulia, Laci, Florin, Maca, Adriana, Elena, Cristi, Adi, Nelutu, Traian, Bianca, Ioana, Tudor, Claudia, Vivi, Mihaela, Stefania, Mihaela, Hercule de Bucuresti si Diana (adica 22 persoane, 6 masini si 9 corturi) si am campat cca o ora si jumatate mai tarziu intr-o minilivada pitoreasca chiar la poalele cheilor. Pe langa scopul nostru declarat de a o sarbatori pe Corina, mai aveam in plan sa strabatem ultrainaccesibilele chei ale Cetii prin cele 4 saritori majore care blocheaza accesul in zona „secreta” a cheilor.
Asa ca sambata seara nici nu facem mare lucru, trantim gratare mai mult sau mai putin vegetariene (nu, nu, ciupercile nu au fost viermanoase…) si dam o fuguta pana la punctul terminus al cheilor unde Flo, Cristi si Maca trag un dus fierbinte in cascada. Petrecem seara cu –oficial- cu suc (neoficial in sticle era un vin de Recas ca te lingeai pe degete) asa ca sticlele incep sa curga, la fel si cantecele din chitara (insotite de vocile noastre tot mai afoane pe masura ce sticlele erau mai usoare).
Duminica dimineata ne trezim unul mai mahmur decat celalalt, intrebandu-ne ce cautam pe coclaurile astea (de fapt eram de-a dreptul fresh si extrem de curiosi sa strabatem cheile), ne luam echipamentul de catzarat si o pornim pe traseul marcat cu fragute rosii pana deasupra cheilor. Sus in saua de deasupra cheilor ne abatem putin sa ne trecem in jurnalul comorii pe care Cristi o gaseste cat ai zice peste si coboram apoi cu catel, cu purcel la firul apei pana in punctul din amonte al cheilor. O prima saritoare de cca 3 metri cu cascada urmata de o marmita ne blocheaza accesul. Facem rapel, ne luam inima in dinti si murim incet cate unul la coborare, unii mai vioi, altii mai galbeni la fata, dar pana la urma trecem majoritatea dintre noi. Ceea ce ne asteapta insa, intrece si cele mai sadice imaginatii: o dubla saritoare cu cascada, prima de 9 metri, apoi imediat urmatoarea de cca 12 metri iar noi echipament aproape pauza: fara costume neopren, fara casti, etc. Pe langa noi trece o echipa echipata pana in dinti de care ne lipim. Majoritatea renunta insa, cativa curajosi (Corina, Cristi, Adi, Nelutu, Traian si Bucuresteanul) le traverseaza in intregime, ba Corina mai face o tura de satisfacuta ce era. Nu ratam ocazia sa sarim in ultima marmita, asa, ca sa ne dam smecheri si sa plecam apoi ciuciulete la tabara. Planul de a mai urca pe Piatra Cetii nu se materializeaza insa asa ca ne razbunam in Blaj cu un morman de prajituri, inghetata si placinte. Parerea participantilor despre iesire? Betooooooon!
In sectiunea Multimedia – Albume foto recente gasiti albumul foto al iesirii cu comment-urile de rigoare 🙂
Daca doriti sa descarcati pozele, mergeti direct in albumul Picasa
